preocupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREOCUPÁ, preocúp, vb. I.
1. Tranz. (Despre idei, sentimente etc.) A pune stăpânire pe cineva, a domina, a absorbi;
p. ext. a neliniști, a frământa, a îngrijora.
2. Refl. A se interesa îndeaproape, a purta de grijă (de cineva sau de ceva). ♦
Tranz. A deștepta interesul; a interesa, a atrage. [
Pr.:
pre-o-] – Din
fr. préoccuper, lat. praeoccupare.preocupa (Dicționar de neologisme, 1986)PREOCUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) interesa (de ceva); (
p. ext.) a (se) îngrijora, a (se) neliniști. [Pron.
pre-o-, p.i.
preocúp. / < fr.
préoccuper, cf. lat.
praeoccupare].
preocupa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREOCUPÁ vb. I. tr. 1. (despre idei, probleme etc.) a stărui neîntrerupt în minte, a obseda. ◊ a îngrijora, a neliniști. 2. a face să fie în centrul atenției, a trezi interesul, curiozitatea. II. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva. (< fr.
préoccuper, lat.
praeoccupare)
preocupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preocupá (a ~) (pre-o-) vb.,
ind. prez. 3
preocúpăpreocupà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preocupà v.
1. a absorbi ca totul mintea:
această idee mă preocupă; 2. a preveni în favoarea cuiva;
3. a se ocupa exclusiv.