preoție - explicat in DEX

preoție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREOȚÍE s. f. 1. Calitatea, demnitatea, funcția de preot; popie. 2. (Înv.; cu sens colectiv) Preoțime. [Pr.: pre-o-] – Preot + suf. -ie.

preoție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
preoțíe (pre-o-) s. f., art. preoțía, g.-d. preoțíi, art. preoțíei

preoție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
preoție f. 1. caracter, stare de preot; 2. darul preoțesc: preoția se dă numai celor ce se consacră cultului.