preoțesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREOȚÉSC, -EÁSCĂ, preoțești, adj. Care aparține preotului, referitor la preot; popesc. [
Pr.:
pre-o-] –
Preot +
suf. -esc.preoțesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preoțésc (pre-o-) adj. m.,
f. preoțeáscă; pl. m. și
f. preoțéștipreoțesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preoțesc a. ce ține de preot:
veșminte preoțești.