prenume - explicat in DEX

prenume (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRENÚME, prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).

prenume (Dicționar de neologisme, 1986)
PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].

prenume (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRENÚME s. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)

prenume (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.

prenume (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele

prenume (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius; 2. azi, nume de botez.