prenumăra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRENUMĂRÁ, prenúmăr, vb. I.
Refl. și
tranz. (Rar) A (se) număra printre..., a (se) socoti între... –
Pre2 +
număra.prenumăra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prenumărá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
prenúmără; conj. prez. 3
să prenúmereprenumărà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prenumărà v.
1. a pune numărul;
2. a abona.