premuniție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMUNÍȚIE, s. f. (
Med.) Imunitate la altă infecție a unui organism deja infectat. – Din
fr. prémunition.premuniție (Dicționar de neologisme, 1986)PREMUNÍȚIE s.f. 1. (
Med.) Stare de rezistență la orice nouă infecție a unui organism deja infectat; imunitate la infecție.
2. Premoniție (
1) [în DN]. [Gen.
-iei. / < fr.
prémunition, cf. lat.
praemunitio – apărare].
premuniție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMUNÍȚIE s. f. 1. stare de imunitate la orice nouă infecție bacteriană sau virală a unui organism deja infectat. 2. figură de stil de ordin retoric constând într-o precauție menită să pregătească auditoriul față de ceea ce ar putea să-i displacă. (< fr.
prémunition, lat.
praemunitio)