premoniție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMONÍȚIE, premoniții, s. f. Nume dat fenomenului de presimțire a unor fapte viitoare, în general fără motivare rațională. – Din
fr. prémonition.premoniție (Dicționar de neologisme, 1986)PREMONÍȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care oratorul prepară auditoriul în vederea unui anumit fapt care ar putea să displacă; premuniție (
2) [în DN].
2. Senzație care precedă, care anunță un fapt; prevestire, avertisment. [Var.
premonițiune s.f. / < fr.
prémonition, lat.
praemonitio].
premoniție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMONÍȚIE s. f. presimțire, presentiment. (< fr.
prémonition)
premoniție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)premoníție (-ți-e) s. f.,
art. premoníția (-ți-a), g.-d. art. premoníției; pl. premoníții, art. premoníțiile (-ți-i-)