prematur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREMATÚR, -Ă, prematuri, -e, adj.,
s. m. 1. Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme; pretimpuriu.
2. Adj.,
s. m. (Copil) născut înainte de termen. [
Acc. și:
premátur] – Din
lat. praematurus.prematur (Dicționar de neologisme, 1986)PREMATÚR, -Ă adj. Făcut prea devreme; întâmplat înainte de vreme. //
s.m. și f. Copil născut prea devreme; imatur. [< lat.
praematurus, cf. fr.
prémature].
prematur (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREMATÚR, -Ă I.
adj. care apare înainte de vreme. II. adj., s. m. (copil) născut înainte de termen. (< lat.
praematurus, fr.
prémature)
prematur (Dicționaru limbii românești, 1939)*prematúr, -ă adj. (lat.
prae-matúrus. V.
matur). Care vine orĭ se face prea devreme:
moarte, informațiune, întreprindere prematură. Adv. Prea devreme:
a muri prematur.prematur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prematúr adj. m.,
s. m.,
pl. prematúri; adj. f. prematúră, pl. prematúreprematur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prematur a.
1. fig. care vine înainte de timp:
moarte prematură; 2. anunțat prea din vreme:
știre prematură; 3 prea precoce:
înțelepciune prematură.