prelinge - explicat in DEX

prelinge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRELÍNGE, prelíng, vb. III. Refl. 1. (Despre lichide) A se scurge foarte încet, picătură cu picătură (de-a lungul unui obiect); a curge domol. ♦ Tranz. A lăsa să curgă încet. 2. (Fam.), A se strecura, a se furișa; a aluneca. – Pre² + linge.

prelinge (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
prelínge, prelíng, vb. III (reg.) a linge îndelung, a netezi bine cu limba (vaca prelinge vițelul la naștere).

prelinge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!prelínge (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prelínge, imperf. 3 sg. se prelingeá, perf. s. 3 sg. se prelínse; ger. prelingấndu-se; part. prelíns

prelinge (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prelinge v. a da peste margini, a deborda (oala). [V. linge].