preliminar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELIMINÁR, -Ă, (
1)
preliminarii, s. n., (
2)
preliminari, -e, adj. 1. S. n. (Astăzi la
pl.) Acțiune premergătoare; introducere la ceva; preparative. ♦ Etapă dintr-o competiție sportivă în care sunt selecționate echipele sau sportivii participanți la faza finală a competiției. ♦ Parte introductivă generală (a unui tratat internațional, a unei convenții); preambul.
2. Adj. Care precedă o acțiune, un fapt; premergător; care servește ca introducere; introductiv;
p. ext. prealabil. [
Var.:
prelimináriu, -ie adj.] – Din
fr. préliminaire.preliminar (Dicționar de neologisme, 1986)PRELIMINÁR, -Ă adj. Care precedă o acțiune, un fapt (servind pentru lămurirea și pentru ușurarea înțelegerii lui); (
p. ext.) prealabil. //
s.n. (
La pl.) Ceea ce servește ca bază la o înțelegere; preparative. [Pl.
-re, -rii, var.
preliminariu, -ie adj. / < fr.
préliminaire, cf. lat.
prae – înainte,
limen – prag].
preliminar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRELIMINÁR, -Ă I.
adj. care precedă sau pregătește o acțiune, un fapt; (p. ext.) prealabil. II. s. n. (pl.) preparative. ◊ etapă competițională în care sunt selecționați participanții pentru faza finală a unei întreceri sportive. (< fr.
préliminaire)
preliminar (Dicționaru limbii românești, 1939)*preliminár, -ă adj. (lat.
prae-liminaris, d.
prae-, înainte, și
limen, liminis, prag). Care precede preparînd obĭectu principal:
noțiunĭ preliminare. S. n. pl. Faptele preliminare, preparativele:
preliminarele păciĭ. Adv. În mod preliminar. – Sin. cu
prealabil.preliminar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preliminár adj. m.,
pl. preliminári; f. prelimináră, pl. preliminárepreliminar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preliminar a. care precede obiectul principal:
observațiuni preliminare. ║ n. ceeace precede obiectul principal:
preliminare de pace.