prelecțiune(Dicționar de neologisme, 1986) PRELECȚIÚNEs.f. (Liv.) Prelegere. [Pron. -ți-u-, var. (după alte surse prelecție). / < lat. praelectio].
prelecțiune(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni