prelatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELATÚRĂ, prelaturi, s. f. Demnitate de prelat. – Din
fr. prélature.prelatură (Dicționar de neologisme, 1986)PRELATÚRĂ s.f. Demnitate de prelat. [< fr.
prélature].
prelatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRELATÚRĂ s. f. titlu, demnitate de prelat. (< fr.
prélature)
prelatură (Dicționaru limbii românești, 1939)*prelatúră f., pl.
ĭ (d.
prelat; fr.
prélature, it.
prelatura). Demnitatea de prelat.
prelatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelatúră s. f.,
g.-d. art. prelatúrii; pl. prelatúri