prelată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELÁTĂ, prelate, s. f. Bucată de pânză deasă (impermeabilă) cu care se acoperă platforma unui autocamion, un autovehicul staționat, diverse materiale etc. – Din
fr. prélart.prelată (Dicționar de neologisme, 1986)PRELÁTĂ s.f. Țesătură deasă, groasă și impermeabilă, folosită la acoperirea căruțelor, a camioanelor etc. [< fr.
prelart].
prelată (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRELÁTĂ s. f. foaie de pânză deasă și impermeabilă, la acoperirea camioanelor, a diverselor obiecte și materiale. (< fr.
prélart)
prelată (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prelátă (preláte), s. f. – (
Mold.) Pînză groasă, foaie de cort.
Fr. prélart „închis” (Scriban).
prelată (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prelată, prelate s. f. (glum.) 1. rochie.
2. balonzaid.
prelată (Dicționaru limbii românești, 1939)*prelátă f., pl.
e (fr.
prélart și
prélat, de orig. neșt.). Arm. pînză de acoperit căruțele ș. a. (numită și
ceahól, polog și
zablăŭ).
prelată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelátă s. f.,
g.-d. art. prelátei; pl. preláte