prelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELÁT, prelați, s. m. Înalt demnitar bisericesc. – Din
fr. prélat, lat. praelatus.prelat (Dicționar de neologisme, 1986)PRELÁT s.m. Înalt demnitar al bisericii. [Cf. fr.
prélat, it.
prelato < lat.
praelatus].
prelat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRELÁT s. m. înalt demnitar al bisericii. (< fr.
prélat, lat.
praelatum)
prelat (Dicționaru limbii românești, 1939)*prelát m. (mlat.
prae-latus, propriŭ zis „purtat înainte”, d. lat.
prae-ferre, -latum, a purta înainte. V.
re-fer, re-latez). Mare preut [!] (arhiereŭ, episcop, mitropolit orĭ patriarh).
prelat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelát s. m.,
pl. preláțiprelat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prelat m. înalt demnitar bisericesc.