prejudeca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PREJUDECÁ, prejúdec, vb. I.
Tranz. (
Înv.) A face o apreciere asupra unui lucru înainte de a-l fi examinat; a avea idei preconcepute. – Din
pre2- + judeca (după
fr. prejuger).
prejudecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prejudecà v.
1. a decide o chestiune înainte de a o fi aprofundat;
2. a prevedea o conjectură;
3. Jur. a fi prejudiciabil.