prejudecată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. –
Pre1- +
judecată (după
fr. préjugé).prejudecată (Dicționar de neologisme, 1986)PREJUDECÁTĂ s.f. Părere, idee preconcepută asupra unui lucru sau a unei probleme. [După fr.
préjugé].
prejudecată (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREJUDECÁTĂ s. f. părere, idee preconcepută; preconcepție. (după fr.
préjugé)
prejudecată (Dicționaru limbii românești, 1939)*prejudecată f., pl.
ățĭ (
pre- și
judecată, după
pre-judiciŭ). Prejudiciŭ, părere (greșită) formată din ainte [!].
prejudecată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prejudecátă s. f.,
g.-d. art. prejudecắții; pl. prejudecắțiprejudecată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prejudecată f. prejudiciu.