prefira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFIRÁ, prefír, vb. I.
1. Tranz. A lăsa să treacă printre degete;
p. ext. a lua rând pe rând la examinare. ◊
Refl. A se perinda prin fața ochilor, prin minte etc.
2. Refl. A se infiltra, a-și face loc încetul cu încetul; a se furișa, a se strecura.
3. Refl. și
tranz. A (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) împrăștia. –
Pre2 +
fir.prefira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prefirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
prefírăprefirà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prefirà v.
1. a trece prin mâini:
prefiră foaie cu foaie PANN;
2. a defila:
se prefirau feciorii de împărați ca frunza și ca iarba POP.;
3. fig. a se strecura:
am știut a ne prefira prin mii de primejdii OD. [Metaforă luată dela țesut: cf.
răsfirà].