preferență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFERÉNȚĂ s. f. v. preferință.preferență (Dicționar de neologisme, 1986)PREFERÉNȚĂ v.
preferință.
preferență (Dicționaru limbii românești, 1939)*preferénță f., pl.
e (fr.
préférence orĭ lat.
praeferentia). Acțiunea de a prefera:
egoizmu e o preferență [!] pentru sine, a da preferență uneĭ persoane saŭ
unuĭ lucru. Pl. Favoare, atențiune acordată cuĭva din simpatie orĭ stimă:
preferențele creĭază [!] rivalitățĭ.