preda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDÁ, predáu, vb. I.
1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite.
2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦
Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el.
3. Tranz. A transmite cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din
sl. prĕdati.preda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)predá (predáu, predát), vb. –
1. A remite, a încredința. –
2. A explica o lecție sau un obiect de studiu. –
3. (
Refl.) A se da în mîna dușmanului. –
Mr.,
megl. pridau. Sl. prĕdati (Cihac, II, 90), conjugat ca
a da. –
Der. predanie, s. f. (trădare; tradiție),
înv., din
sl. prĕdanije. Cf. prididi.preda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREDA (
sec. 17-18), zugrav. Exponent al Școlii de pictură de la Hurez. Împreună cu zugravul Marin a pictat paraclisul de la Hurez, biserica
Sf. Dumitru din Craiova ș.a.
preda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREDA, Constantin (1925-2008,
n. Morunești,
jud. Olt), arheolog, numismat și istoric al antichității. Director al Institutului de Arheologie (1981-1988) și președinte al Societății Numismatice Române (din 1983). Contribuții în domeniul istorie și civilizației geto-dacice, greco-romane și în cel al numismaticii antice. Lucrări: „Monedele geto-dacilor”, „Geto-dacii din bazinul Oltului superior. Dava de la Sprâncenata”, „Callatis. Necropola romano-bizantină”, „Istoria monedei în Dacia preromană”; coautor și coordonator al „Enciclopediei arheologiei și istorie vechi a României”.
preda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREDA, Marin (1922-1980,
n. Siliștea-Gumești, azi Siliștea Nouă,
jud. Teleorman), scriitor român.
M. coresp. (1974) și
m. titular post-mortem (1990) al
Acad. Nuvele narând cu totală detașare scene din viața țăranilor în spiritul unui realism dur („Întâlnirea din pământuri”). Amplă frescă a realităților rurale din Câmpia Dunării în preajma celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani postbelici, romanul „Moromeții”, I, consacră o viziune nouă asupra satului, relevând complexitatea sufletului țărănesc, ilustrată exemplar prin personajul Ilie Moromete, în vreme ce
vol. II, dezvăluie procesul colectivizării agriculturii și consecințele lui nefaste în planul comunității sătești tradiționale. Romane citadine („Risipitorii”), dezbătând relația dintre individ și istorie („Intrusul”, „Marele singuratic”, „Delirul”). Ampla frescă epică „Cel mai iubit dintre pământeni” denunță necruțător totalitarismul comunist din anii '50 („Era ticăloșilor”), urmărind destinul unei victime a acestuia, filozoful Victor Petrini. Teatru („Martin Bormann”), scenarii de film. Proză eseistică, de confesiune („Viața ca o pradă”, „Convorbiri cu Marin Preda” – consemnate de Florin Mugur) consolidând imaginea scriitorului ca exemplară conștiință morală și artistică. Director al Editurii Cartea Românească (1970-1980).
preda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREDA, Vasile (
n. 1948, Bradu de Jos,
jud. Argeș), matematician român.
Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul teoriei deciziilor, statisticii matematice, optimizărilor și teoriei informației („Teoria deciziilor statistice”, „Inferența statistică pentru medii condiționate”, „On generalized convexity and duality a square root term”, „Optimality conditions and and duality in multiple objective programming involving semilocally conex and related functions”).
preda (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREDA, Victor (1912-1982,
n. București), biolog român.
Acad. (1974),
prof. univ. la Cluj-Napoca. Lucrări în domeniul biologiei teoretice, antropobiologiei, anatomiei comparate („Probleme moderne de biologie”, „Biochimia dezvoltării embrionare la vertebrate”, „Experiența antropologică și determinismul manifestărilor umane”, tratatul „Biologie teoretică”.)
preda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. predáu, 1
pl. predắm, 2
pl. predáți, imperf. 3
sg. predá, m.m.c.p. 1
sg. predásem, 1
pl. predáserăm; conj. prez. 3
să predeá; imper. neg. 2
sg. nu predápredà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predà v.
1. a da în mână, a pune în posesiunea cuiva:
a preda scrisori, mărfuri; 2. a da în puterea:
a preda justiției pe un vinovat; 3. a părăsi (mai ales prin trădare), a închina:
soldații au predat inimicului cetatea; 4. a se încrede cuiva:
s´a predat lui. [Slav. PRĬEDATI, a preda, a trăda].
predà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predà v. a da lecțiuni, a instrui:
a preda limba franceză. [Modelat după grecul
paradosì].