precumpănitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECUMPĂNITÓR, -OÁRE, precumpănitori, -oare, adj. Care precumpănește, predomină ca număr, ca valoare, ca importanță; care constituie elementul hotărâtor; predominant, preponderent. –
Precumpăni +
suf. -tor.precumpănitor (Dicționaru limbii românești, 1939)*precumpănitór, -oáre adj. Preponderant [!].
precumpănitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precumpănitór adj. m.,
pl. precumpănitóri; f. sg. și
pl. precumpănitoáreprecumpănitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precumpănitor a. preponderant.