preconceput (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECONCEPÚT, -Ă, preconcepuți, -te, adj. (Despre idei sau păreri) Admis, adoptat dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă. –
Pre1- +
conceput.preconceput (Dicționar de neologisme, 1986)PRECONCEPÚT, -Ă adj. (
Despre concepții, idei) Adoptat fără o cercetare prealabilă, primit înaintea oricărei cercetări sau experiențe. [Cf. lat.
praeconceptus, fr.
preconçu].
preconceput (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECONCEPÚT, -Ă adj. (despre idei, păreri etc.) adoptat fără o cercetare sau experimentare prealabilă. (după fr.
préconșu)
preconceput (Dicționaru limbii românești, 1939)*preconcepút, -ă adj. (
pre-2 și
conceput, d.
concep). Conceput, admis din ainte [!] fără cercetare:
ideĭe preconcepută.preconceput (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preconcepút adj. m.,
pl. preconcepúți; f. preconcepútă, pl. preconcepútepreconceput (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preconceput a. ce se adoptă fără cercetare:
idee preconcepută.