preconcepție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECONCÉPȚIE, preconcepții, s. f. (Rar) Prejudecată. [
Var.:
preconcepțiúne s. f.] – Din
fr. préconception.preconcepție (Dicționar de neologisme, 1986)PRECONCÉPȚIE s.f. (
Liv.) Prejudecată. [Gen.
-iei, var.
preconcepțiune s.f. / < fr.
préconception].
preconcepție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECONCÉPȚIE s. f. 1. prejudecată. 2. fază incipientă în procesul ontogenetic de însușire și formare a conceptelor, la copil. (< fr.
préconception)
preconcepție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preconcépție (rar)
(-ți-e) s. f.,
art. preconcépția (-ți-a), g.-d. art. preconcépției; pl. preconcépții, art. preconcépțiile (-ți-i-)