precocitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECOCITÁTE s. f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, timpurie, prematură. ♦ Însușirea animalelor de carne de a realiza sporuri în greutate, cu o valorificare mai mare a hranei în timpul îngrășării. – Din
fr. précocité.precocitate (Dicționar de neologisme, 1986)PRECOCITÁTE s.f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, prematură. ♦ Însușire a animalelor de a crește și a se dezvolta într-un timp scurt. [Cf. fr.
précocité].
precocitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECOCITÁTE s. f. însușirea de a fi precoce; caracterul a ceea ce este precoce. (< fr.
précocité)
precocitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*precocitáte f. (d.
precoce; fr.
precocité). Caracteru de a fi precoce.
precocitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precocitáte s. f.,
g.-d. art. precocitắțiiprecocitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precocitate f. caracterul celor precoce.