precoce (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECÓCE, precoci, -ce, adj. (Despre ființe și însușiri ale lor) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, care este mai matur în comparație cu cei de aceeași vârstă. ♦ (Despre plante sau fructe) Care ajunge la maturitate foarte devreme, care înfrunzește devreme sau se coace repede; timpuriu, văratic. – Din
fr. précoce, lat. praecox, -cis.precoce (Dicționar de neologisme, 1986)PRECÓCE adj. 1. Copt mai devreme, mai repede; timpuriu.
2. Dezvoltat (fizic sau psihic) mai devreme, înainte de vârsta obișnuită. ♦ Apărut, manifestat de timpuriu. [< fr.
précoce, it.
precoce, cf. lat.
praecox – care se coace mai devreme].
precoce (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECÓCE adj. inv. 1. (despre copii) dezvoltat înainte de vârsta normală. ◊ apărut, manifestat de timpuriu. 2. (despre plante) care ajunge la maturitate foarte devreme; timpuriu, văratic. (< fr.
précoce, lat.
praecox)
precoce (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precóce adj. invar
precoce (Dicționaru limbii românești, 1939)*precóce adj., pl. f. tot
oce (fr.
précoce, it.
precóce, d. lat.
práe-cox, práe-cocis, d.
prae, înainte, și
cóquere, a coace). Copt orĭ dezvoltat înainte de timp:
fructe precoce, arborĭ precocĭ. Fig. Dezvoltat înainte de etatea obișnuită:
copil precoce. V.
prematur, tardiv. – P. pl., cp. cu
eficace.precoce (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precoce a.
1. copt înainte de timp:
fruct precoce; 2. fig. desvoltat înaintea vârstei, sub raportul fizic sau moral:
un copil precoce.