preciziune - explicat in DEX

preciziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRECIZIÚNE s. f. v. precizie.

preciziune (Dicționar de neologisme, 1986)
PRECIZIÚNE s.f. v. precizie.

preciziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRECIZIÚNE s. f. elem. precizie(2).

preciziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*preciziúne f. (lat. prae-císio, -ónis. V. con-ciziune). Calitatea de a fi precis, de a arăta ceva absolut exact: preciziunea și justeța cuvintelor îs calitățile esențiale ale stiluluĭ, un ceasornic de preciziune. – Și -ízie.

preciziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!preciziúne (precizare) (înv.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. preciziúnii; pl. preciziúni

preciziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
precizi(un)e f. mare exactitate, mai ales în vorbire.