precizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECÍZIE, precizii, s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊
Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs.
2. (Rar, la
pl.; în forma
preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare.
Așteptăm noi preciziuni. [
Var.:
preciziúne s. f.] – Din
fr. précision, lat. praecisio, -onis.precizie (Dicționar de neologisme, 1986)PRECÍZIE s.f. 1. Exactitate riguroasă.
2. (
La pl. în forma de
preciziune) Lămurire, informație precisă. [Gen.
-iei, var.
preciziune s.f. / cf. fr.
précision, it.
precisione, lat.
praecisio].
precizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECÍZIE s. f. 1. faptul de a fi precis; exactitate riguroasă. 2. (pl.; în forma preciziune) lămurire, informare precisă. (< fr.
précision, lat.
praecisio)
precizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precízie (exactitate)
(-zi-e) s. f.,
art. precízia (-zi-a), g.-d. precízii, art. precíziei