precista (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)Précista s. f. – Fecioara. –
Megl. Preacista. Sl. prĕčista „preacurata” (Miklosich,
Slaw. Elem., 41).
precista (Dicționaru limbii românești, 1939)précista adj. f., pl.
e (vsl.
prĭečista, foarte curată, imaculată, d.
čĭstŭ, curat. V.
cinste). Preacurata.
Maĭca Precista, Maĭca Domnuluĭ. – Și
Précesta (Trans. Olt.).
precista (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Précista s. propriu
f.,
g.-d. Précisteiprecista (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Precista f. Preacurata Fecioară. [Slav. PRĬEČISTŬ, foarte curat].