preciput (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECIPÚT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din
fr. préciput.preciput (Dicționar de neologisme, 1986)PRECIPÚT s.n. (
Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. [< fr.
préciput, lat.
praecipuum].
preciput (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECIPÚT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. (< fr.
préciput)
preciput (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precipút s. n.,
pl. precipúturi