precipitație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECIPITÁȚIE, precipitații, s. f. 1. Precipitare.
2. Vapori de apă condensați care cad din atmosferă pe suprafața pământului sub formă de ploaie, ceață, brumă, zăpadă, grindină etc. [
Var.:
precipitațiúne s. f.] – Din
fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis.precipitație (Dicționar de neologisme, 1986)PRECIPITÁȚIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦
Precipitații atmosferice = produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. [Gen.
-iei, var.
precipitațiune s.f. / cf. fr.
précipitation].
precipitație (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECIPITÁȚIE s. f. 1. trecere în stare de precipitat a unei substanțe; precipitare. 2. produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. 3. grabă mare, zor. (< fr.
précipitation, lat.
praecipitation)
precipitație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precipitáție (-ți-e) s. f.,
art. precipitáția (-ți-a), g.-d. art. precipitáției; pl. precipitáții, art. precipitáțiile (-ți-i-)