precipitațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECIPITAȚIÚNE s. f. v. precipitație.precipitațiune (Dicționar de neologisme, 1986)PRECIPITAȚIÚNE s.f. v.
precipitație.
precipitațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*precipitațiúne f. (lat.
praecipitátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se precipita. Mare grabă:
prea multă precipitațiune strică. Chim. Separarea unuĭ corp dintr´un lichid și depunerea luĭ la fund. – Și
-áție și
-áre.precipitațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precipitațiune f. V.
precipitare.