precedent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj.,
s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior.
2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊
Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din
fr. précédent.