preceda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECEDÁ, precéd, vb. I.
Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din
fr. précéder, lat. praecedere.preceda (Dicționar de neologisme, 1986)PRECEDÁ vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i.
preced, 3,6
-dă, conj.
-eadă. / < fr.
précéder, it.
precedere, lat.
praecedere].
preceda (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr.
précéder, lat.
paecedere)
preceda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRECEDÁ, precéd, vb. I.
Tranz. (La
pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [
Prez. ind. pers. 3 și:
precéde; part. și: (
înv.)
preces] –
Fr. précéder (
lat. lit. praecedere).
preceda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precedá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
precédă; conj. prez. 3
să preceádă