precaut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECÁUT, -Ă, precauți, -te, adj. (Despre oameni) Care prevede un pericol posibil, care acționează cu băgare de seamă și ia toate măsurile de prevedere pentru evitarea unui pericol, unei neplăceri; (despre vorbe, gesturi etc.) care dovedește prudență; prudent, prevăzător, circumspect. [
Acc. și:
precaút] – Din
lat. praecautus.precaut (Dicționar de neologisme, 1986)PRECÁUT, -Ă adj. Prevăzător, prudent, circumspect. [Pron.
-ca-ut. / < lat.
precautus].
precaut (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECÁUT, -Ă adj. care acționează cu deosebită atenție; prevăzător, prudent, circumspect. (< lat.
praecautus)
precaut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!precaút/precáut (-ca-ut) adj. m.,
pl. precaúț i/precáuț i; f. precaútă/precáută, pl. precaúte/precáuteprecaut (Dicționaru limbii românești, 1939)*precáut, -ă adj. (lat.
prae-cáutus. V.
caut). Care ĭa toate măsurile, plin de precauțiune, circumspect. – Fals
-aút.