precauție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [
Pr.:
-ca-u-. –
Var.:
precauțiúne s
f.] – Din
fr. précaution, lat. praecautio, -onis.precauție (Dicționar de neologisme, 1986)PRECAÚȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var.
precauțiune s.f. / < lat.
precautio, cf. fr.
précaution].
precauție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECAÚȚIE s. f. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție. (< fr.
précaution, lat.
praecautio)
precauție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precaúție (-ți-e) s. f.,
art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-)