precaritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECARITÁTE s. f. (
Livr.) Caracterul sau însușirea a ceea ce este precar. – Din
fr. précarité.precaritate (Dicționar de neologisme, 1986)PRECARITÁTE s.f. (
Rar) Situația, caracterul a ceea ce este precar. [Cf. fr.
précarité].
precaritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECARITÁTE s. f. caracterul, starea a ceea ce este precar. (< fr.
précarité)
precaritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*precaritáte f. (d.
precar; și fr.
précarité). Caracteru lucruluĭ precar.
precaritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precaritáte s. f.,
g.-d. art. precaritắții