precaria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECÁRIA s. f. (În antichitate și în evul mediu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [
Pr.:
-ri-a] – Din
lat. precaria.precaria (Dicționar de neologisme, 1986)PRECÁRIA s.f. (
În antichitate și evul mediu) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. [Cf. it., lat.
precaria].
precaria (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECÁRIA s. f. (ant. și evul mediu) drept de posesiune asupra unui lot de pământ primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. (< lat.
precaria)
precaria (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRECÁRIA (
cuv. lat.)
s. f. (În Antichitate și în Evul Mediu timpuriu, în apusul Europei) Drept de posesiune asupra unui lot de pământ, primit în schimbul prestării unor obligații față de proprietarul funciar. ◊
P. data = formă de aservire constând în obținerea de la stăpânul feudal a unui lot de pământ în folosință de către țăranii lipsiți de pământ, pentru care aceștia plăteau rentă. ◊
P. oblata = formă de aservire prin care țăranul ceda lotul său stăpânului feudal, pentru a-și asigura protecția, primind de la acesta un lot în folosință pe viață.