precar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECÁR, -Ă, precari, -e, adj. (
Livr.)
1. Lipsit de siguranță, de trăinicie, dependent de voința cuiva sau de împrejurări imprevizibile; nesigur, nestabil. ♦ (Rar; despre un edificiu, o clădire) Lipsit de rezistență; șubred.
2. Fig. Lipsit de consistență, de profunzime, de temei, de valoare. – Din
fr. précaire, it. precario.precar (Dicționar de neologisme, 1986)PRECÁR, -Ă adj. Care poate fi revocat, anulat; nesigur, fără bază solidă. ♦ (
Rar; despre construcții) Șubred. [Var.
precariu, -ie adj. / cf. fr.
précaire, lat.
precarius].
precar (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRECÁR, -Ă adj. care depinde de voința cuiva sau de împrejurări neprevăzute; nesigur, instabil. ◊ lipsit de rezistență; șubred, fragil. (< fr.
précaire, lat.
precarius)
precar (Dicționaru limbii românești, 1939)*precár, -ă adj. (lat.
precarius, d.
prex, precis, rugăcĭune. V.
imprecațiune). Obținut pin [!] rugăminte saŭ din mila altuĭa.
Fig. Slab, expus izbirilor soarteĭ:
sănătate precară. Adv. În mod precar.
precar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)precár adj. m.,
pl. precári; f. precáră, pl. precáreprecar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)precar a. care depinde de voința altuia, ce n’are durată sigură:
existență precară.