precădere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊
Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. –
Pre1- +
cădere.