precădere - explicat in DEX

precădere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRECĂDÉRE s. f. Întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc. ◊ Loc. adv. Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință. – Pre¹- + cădere.

precădere (Dicționar de neologisme, 1986)
PRECĂDÉRE s.f. Prioritate; preferință. ♦ Cu precădere = mai ales, de preferință. [< pre- + cădere].

precădere (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRECĂDÉRE s. f. prioritate; preferință. ♦ cu ~ = mai ales, îndeosebi. (< pre- + cădere)

precădere (Dicționaru limbii românești, 1939)
*precădére f. (d. cad). Rar. Preferență [!].

precădere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
precădére s. f., g.-d. art. precădérii

precădere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
precădere f. preferință.