prebendă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREBÉNDĂ, prebende, s. f. Venit (fix) acordat în trecut unui cleric catolic din Transilvania, mai ales unui canonic
1. – Din
lat. praebenda.prebendă (Dicționar de neologisme, 1986)PREBÉNDĂ s.f. Venit afectat unui anumit titlu ecleziastic catolic, mai ales unui canonic. [< lat.
praebenda, cf. fr.
prébende, it.
prebenda].
prebendă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREBÉNDĂ s. f. venit fix acordat unui titlu ecleziastic catolic; titlul însuși. (< lat.
praebenda, fr.
prébende)
prebendă (Dicționaru limbii românești, 1939)*prebéndă f., pl.
e (mlat.
praebenda, lucrurĭ care trebuĭe oferite, d.
praebére, a oferi. V.
premîndă).
Trans. Venitu unuĭ canonic.
prebendă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prebendă f. venitul unui canonic.