preaînalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAÎNÁLT, -Ă, preaînalți, -te, adj. 1. (
Bis.) Care vine de la Dumnezeu; dumnezeiesc, divin. ♦ (Substantivat,
m. art.) Dumnezeu.
2. Foarte important; distins, ales, superior. –
Prea +
înalt.preaînalt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preaînált (
înv.)
adj. m.,
pl. preaînálți; f. preaînáltă, pl. preaînálte