preatcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREÁTCĂ s. f. v. pretcă.preatcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preátcă (prétce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. –
Var. pretcă. Sb. pritka ‹
sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui
pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată);
preotcă (
var. preutcă),
s. f. (urdiniș);
preoacă, s. f. (roi);
pretcar, s. m. (sfredel).
preatcă (Dicționaru limbii românești, 1939)preátcă f., pl.
etcĭ (sîrb.
pritka, harag, bețișor sprijinitor, d. vsl.
pritŭkŭ, inel, verigă, cataramă, d.
tŭknonti, a înfige. V.
potcă, poticnesc). Bețișor pe care albinele clădesc faguriĭ în stup. – Și
treapcă, pl.
epcĭ (est). V.
preotcă.preatcă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREÁTCĂ (
PRÉTCĂ) (‹
scr.)
s. f. Fiecare dintre bețișoarele din interiorul stupului, pe care albinele construiesc fagurii.
preatcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preatcă f. V.
pretce.