preastrălucit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREASTRĂLUCÍT, -Ă, preastrăluciți, -te, adj. (
Înv.; în titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit. –
Prea +
strălucit.preastrălucit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!preastrălucít (
înv.)
(preas-tră-/prea-stră-) adj. m.,
pl. preastrălucíți; f. preastrălucítă, pl. preastrălucíte