preaslăvi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREASLĂVÍ,preaslăvesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A preamări. – Prea + slăvi.
preaslăvi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !preaslăví (înv.) (preas-lă-/prea-slă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preaslăvésc, imperf. 3 sg. preaslăveá; conj. prez. 3 să preaslăveáscă