preasfințit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREASFINȚÍT, preasfințiți, adj.,
s. m. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfințit.
2. S. m. Preasfinția. –
Prea +
sfințit.preasfințit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!preasfințít (
înv.)
(preas-fin-/prea-sfin-) adj. m.,
pl. preasfințíți