preaputernic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAPUTÉRNIC, -Ă, preaputernici, -ce, adj. (
Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat,
m. art.) Dumnezeu. –
Prea +
puternic.preaputernic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preaputérnic (
înv.)
adj. m.,
pl. preaputérnici; f. preaputérnică, pl. preaputérnice