preambul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAMBÚL, preambuluri, s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. ♦
Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc.
2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale; expunere de motive (a unui proiect de lege). [
Pr.:
pre-am-] – Din
fr. préambule.preambul (Dicționar de neologisme, 1986)PREAMBÚL s.n. Partea introductivă a unui discurs, a unei scrieri etc. ; exordiu. ♦ Introducerea la un act, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive, se justifică utilitatea etc. [< fr.
préambule, cf. lat.
preambulus].
preambul (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREAMBÚL s. n. 1. parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, lucrări muzicale etc.; exordiu. ◊ ceea ce constituie partea premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc. 2. introducere la o lege, la un tratat internațional etc. în care se face expunerea de motive. (< fr.
préambule)
preambul (Dicționaru limbii românești, 1939)*preámbul (
ea 2 silabe) n., pl.
e și
urĭ (lat.
prae-ámbulum, d.
prae, înainte, și
ambulare, a umbla. V.
prealabil). Discurs preliminar, introducere:
fără nicĭ un preambul, a intrat în subĭect.preambul (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preambúl (pre-am-) s. n.,
pl. preambúluripreambul (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preambul n.
1. discurs preliminar;
2. considerațiuni ce preced un proiect de lege.