preafericit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREAFERICÍT, -Ă, preafericiți, -te, adj. (În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte; adesea substantivat) Foarte fericit;
p. ext. sfânt. –
Prea +
fericit.preafericit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preafericít adj. m.,
pl. preafericíți; f. preafericítă, pl. preafericíte