preacuvios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREACUVIÓS, -OÁSĂ, preacuvioși, -oase, adj. (În titulatura dată unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [
Pr.:
-vi-os] –
Prea +
cuvios.preacuvios (Dicționaru limbii românești, 1939)preacuviós, -oásă adj. (după vsl.
prĭepodobĭnŭ).
L. V. Foarte cuvios. Azĭ titlu arhimandriților.
preacuvios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preacuviós (-vi-os) adj. m.,
pl. preacuvióși; f. preacuvioásă, pl. preacuvioáse