preacurvie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preacurvíe (preacurvíi), s. f. – Destrăbălare; se zicea în vechiul drept despre toate păcatele carnale comise cu o femeie care nu era prostituată (caz în care se zicea
curvie). De la
curvie, cu
pref. sl. prĕ-, după modelul
sl. prĕljubodĕjstvo. –
Der. preacurvă, s. f. (femeie adulteră);
preacurvar, s. m. (adulter; destrăbălat);
preacurvi, vb. (a se destrăbăla).
preacurvie (Dicționaru limbii românești, 1939)preacurvíe f. (după vsl.
prĭelĭubodĭeĭstvo).
L. V. Adulteriu. – Și
prec-.